Incepand de astazi vom aborda un capitol aparte, intitulat Seniorii Pacii Interioare. Vom deschide acest capitol cu un extras din Jurnalul fericirii a lui Nicolae Steinhardt.
“Gresitilor nostri le iertam greu. Sau daca iertam, nu uitam. (Si iertarea fara uitare e ca si cum n-ar fi, batatura fara caine, gura fara dinti).
Ne iertam si mai greu pe noi insine. (Si aceasta tinere de minte otraveste. Spre a dobandi pacea launtrica trebuie sa ajungem, prin cainta, dincolo de cainta: la a ne ierta.”
Cel mai greu ne vine a ierta pe cei carora le-am gresit.

(Cine ajunge sa poata ierta pe cel fata de care a gresit, cu adevarat izbuteste un lucru greu, cu adevarat bate un record.)
Neiertarea de sine are un caracter mai grav decat s-ar zice: inseamna neincredere in bunatatea lui Dumnezeu, dovada incapatanatei si contabilei noastre rautati. E si cazul lui Iuda, care n-a crezut nici un puterea lui Hristos (ca-l poate ierta) si nici in bunatatea lui Hristos (ca vrea sa-l ierte).”