Aşa cum v-am promis în relatarea anterioară, văvoi împărtăşi în rândurile următoare cea de-a doua experienţă pe care am avut-o  cu privire la testul COVID solicitat de autorităţile altor ţări la intrarea pe teritoriul respectiv. Dacă prima dată, în luna august, am avut ceva emoţii cu testul COVID pentru că exista riscul să nu mai pot pleca în concediu in Grecia cu familia, în luna septembrie, o poveste similară s-a petrecut atunci când mă pregăteam să plec în delegaţie în Austria, trimis fiind de compania la care lucrez.

Societatea austriacă al cărei angajat sunt mi-a transmis din timp coordonatele deplasării mele în Austria, la Viena. Mi se pusese în vedere faptul că trebuie să mă testez pentru COVID cu 2 zile înaintea plecării. De asemenea, testul urma să îmi fie decontat integral de către companie şi mi s-a oferit libertatea de a alege clinica sau spitalul la care urma să mă testez. Drept care, m-am programat la o clinică privată din cartierul în care locuiesc. M-am prezentat la ora la care mi s-a spus să vin, mi s-a recoltat testul imediat, nu am stat să aştept, nu era aglomerat, iar  echipa a fost foarte promptă. Ce să mai, credeam că voi da uitării experienţa mai puţin plăcută a primei testări, făcute în vederea plecării în Grecia în concediu. Ca şi atunci, am specificat şi acum destul de ferm că doresc ca rezultatul în limba engleză să îmi fie transmis pe email, povestindu-le de păţania anterioară. M-au asigurat că totul avea să fie precum s-a solicitat şi că nu s-a întâmplat niciodată o eroare de acest fel la ei.

Iată că vine şi ziua plecării. Cu câteva ore înainte de a pleca spre aeroport, soseşte pe email testul, cu rezultat negativ. Citesc rapid tabelul cu rezultatul testului şi răsuflu uşurat: şi negativ, şi în engleză şi la timp! Ca să mă asigur că îl am la îndemână, indiferent dacă telefonul îmi este deschis sau nu, hotărăsc să îl imprim şi să îl ţin în mapa cu documentele de călătorie. Uitându-mă încă o dată peste test, observ că singurele elemente în limba engleză erau: denumirea testului, metoda şi rezultatul. În rest, în stil pur românesc, buletinul era în limba română. Era evident că numele meu nu se poate traduce sau că CNP-ul este uşor de identificat, însă austriacul cu siguranţă ar fi avut ceva bătăi de cap să găsească data recoltării pe buletin şi să ştie şi ce înseamnă, cu atât mai mult cu cât pe buletin erau foarte multe date şi ore: data şi ora recoltării, data şi ora prezentării, data şi ora primirii în laborator, data imprimării şi aşa mai departe. Am intrat puţin în panică, pentru că ştiam că autorităţile consideră testul valabil calculând respectivul număr de ore de la data prelevării, iar ei nu ar fi putut înţelege limba română. Noroc că îmi notasem numărul de telefon al biroului care mă ajutase şi prima data, în agendă îi am „Traducere test covid”. Sun repede, trimit pe Whatsapp, iar într-o jumatate de oră aveam testul tradus. De data aceasta, am mers şi l-am ridicat direct de la biroul lor, acesta fiind chiar în drum spre aeroport. Deşi la limită, am rezolvat şi de data aceasta traducerea urgentă de test COVID!